Hiperparatiroidismul

                              Ce este hiperparatiroidismul?

        Hiperparatiroidismul este boala in care hormonii paratiroidienii sunt secretati in exces de una sau mai multe din cele patru glande paratiroide ale organismului. Ca atare, nivelul acestora din sange este foarte ridicat. Glandele paratiroide sunt de forma ovala, dimensiunea unei boabe de orez si sunt localizate in zona gatului. Produc hormonul paratiroidian care contribuie la mentinerea unui echilibru adecvat de calciu necesar tesuturilor si sangelui. 
Exista doua tipuri ale acestei afectiuni:
  1. Hiperparatiroidismul primar este caracterizat de supraproductia de hormoni a glandelor paratiroide si cresterea nivelului de calciu din sange (hipercalcemia);
   2. In hiperparatiroidismul secundar calciul din organism are valori scazute. 
Chirurgia este tratamentul cel mai frecvent pentru hiperparatiroidism.  


                                     Tipuri de hiperparatiroidism:

    Hiperparatiroidismul poate fi clasificat in functie de cauza care il declanseaza. Boala poate sa apara din cauza unei probleme particulare ale glandelor paratiroide (hiperparatiroidism primar) sau din cauza unei boli care afecteaza functia glandelor (hiperparatiroidismul secundar). 

   1. Hiperparatiroidismul primar este provocat de disfunctia uneia sau mai multora din cele patru glande paratiroide:
- prezenta unui adenom (tumori benigne) la nivelul glandei;
- marirea (hiperplazia) a doua sau mai multor glande tiroide - aceasta este principala cauza;
- tumorile maligne (destul de rar intalnite);
Hiperparatiroidismul primar se dezvolta brusc, desi unii oameni mostenesc gena care provoaca boala. 

    2. Hiperparatiroidismul secundar este rezultatul unei alte afectiuni care reduce nivelurile de calciu. Prin urmare, glandele hiperparatiroide sunt suprasolicitate pentru a compensa pierderea de calciu. Factorii care contribuie la aparitia hiperparatiroidismului secundar includ:
- deficitul sever de calciu - Organismul nu primeste suficient calciu din dieta, intrucat, deseori, sistemul digestiv nu poate absorbi calciul din alimentele ingerate;
- deficit sever de vitamina D - ajuta la mentinerea unor niveluri adecvate de calciu in sange si contribuie la actiuneasistemului digestiv de absorbtie a calciului din alimentele consumate. Corpul produce vitamina D atunci cand pielea este expusa la soare. De asemenea, o serie de produse alimentare pot furniza organismului vitamina D. Daca nu se ating valorile necesare ale acestei vitamine, atunci nivelul de calciu poate sa scada;
- insuficienta renala cronica - rinichii transforma vitamina D intr-o forma pe care corpul sa o poata folosi. Daca exista tulburari in functionarea rinichilor, nivelul de vitamina D utilizabila de catre organism, este scazut, ca atare si cel de calciu. Insuficienta renala cronica este cea mai frecventa cauza a hiperparatiroidismului secundar.

                                Factorii de risc:

         Ati putea fi predispusi la hiperparatiroidismul primar daca:
- sunteti femeie si va aflati la menopauza;
- aveti o deficienta prelungita si severa de vitamina D sau calciu;
- aveti o afectiune rara mostenita, cum ar fi neoplazia endocrina multipla de tip I, care afecteaza, de obicei, mai multe glande;
- ati facut un tratament cu radiatii pentru cancer, in care gatul dvs. a fost expus;
- ati luat litiu, medicament utilizat pentru tratarea tulburarii bipolare.

                                      Complicatii:

     Complicatiile hiperparatiroidismului sunt legate de efectul pe termen lung al scaderii calciului in oase si cresterea valorilor calciului aflat in sange. 
Acestea includ:
- osteoporoza - pierderea de calciu in osteoporoza are drept rezultat friabilitatea, slabiciunea oaselor si predispozitia acestora catre fracturi;
- pietre la rinichi - excesul de calciu in sange provoaca mici depozite din care se formeaza pietrele la rinichi. Aceastea sunt una din cele mai frecvente cauze ale durerilor accentuate: eliminarea pietrelor prin tractul urinar;
- boli cardiovasculare - desi inca nu este clara legatura dintre cauza si efect, nivelurile ridicate de calciu sunt asociate cu afectiuni cardiovasculare cum ar fi: tenisune arteriala crescuta (hipertensiune arteriala) si anumite boli de inima;
- hiperparatiroidismul neonatal - hiperparatiroidismul sever, netratat, la femeile insarcinate poate determina niveluri periculos de scazute de calciu la nou-nascuti

Hormonul estrogen

                                 
    Un test estrogenic masoară titrul celor mai importanți hormoni estrogenici (estradiol, estriol si estrona) dintr-o mostră de sînge sau urina. - estradiolul este hormonul cel mai frecvent masurat in randul femeilor neînsarcinate. Cantitatea de estradiol din sînge este variabila de-a lungul ciclului menstrual. Dupa menopauza, sinteza de estradiol scade la un nivel foarte redus, dar constant - concentrația de estriol este de obicei masurată în timpul sarcinii. Se sintetizează în cantitate mare în placentă, țesutul care realizează comunicarea dintre făt si mamă. Estriolul poate fi decelat precoce din saptamana 9 de sarcină, concentrația sa crescînd pe parcursul sarcinii pană la naștere. Estriolul poate fi măsurat de asemenea în urina - estrona poate fi masurată în randul femeilor care au trecut la menopauză pentru a le determina nivelul de estrogen. Poate fi de asemenea masurată la persoanele care prezintă cancer ovarian, testicular sau de suprarenale.


   Prin contrast, mulți cercetători consideră ca hormonul estrogen este un conservant puternic al memoriei la femeile în vîrstă și, posibil, un antidot parțial pentru Alzheimer. Dr. Dad Snowdon, cercetător în domeniul creierului la University of Kentucky, numeste estrogenul candidatul numărul unu\" pentru femeile care cauta protecție neuronala. Recomand femeilor în vîrstă să ia estrogen dacă pot\", este și parerea dr. Marylin Albert, cercetator ta Harvard.
In ultimele doua decenii s-au strans tot mai multe do ca estrogenul este benefic pentru creier, in special pentru mentinerea si recuperarea memoriei. Un recent studiu inovator, aparținînd Barbarei Sherwin de la McGill University, arata ca femeile ale căror ovare au fost extirpate, fiind astfel lipsite de rezervele de estrogen, înregistrează rezultate mai slabe la testele cognitive, mai ales la cele de memorie verbala. Cele cărora li s-a administrat ulterior estrogen si-au recapătat întreaga capacitate mintala. Nu la fel s-a întamplăt cu femeile care nu au primit estrogen. Noile cercetări arata, de asemenea, ca estrogenul intinereste centrele memoriei din creierele femeilor vîrstnice. În cazul femeilor care au luat estrogen, scanarea creierului a dezvaluit structuri de activare\" in regiunile memoriei pe termen scurt, asemănătoare celor existente în creierele femeilor tinere. Doza a fost de 1,25 mg pe zi.
In plus, cercetarile intreprinse la Columbia University au descoperit ca la femeile aflate lamenopauz care folosisera înlocuitori de estrogen timp de zece ani, riscul de a dezvolta boala Alzheimer era de numai o treime fata de cele care nu luasera niciodata. Nici macar o singura femeie dintre cele care au luat inlocuitori de estrogen pe parcursul celor cinci ani cat a durat studiul nu a dezvoltat boala Alzheimer. Sunt in curs teste la nivel national pentru a vedea daca estrogenul va intarzia sau va ameliora deteriorarea mintala a pacientelor cu Alzheimer.
Cum actioneaza estrogenul? In mai multe moduri, conform multor cercetari. Se stie ca estrogenul intensifica actitatea neurotransmitatorilor, mai ales a acetilcolinei, implicata in memorie. Estrogenul stimuleaza, de asemenea, dezvoltarea dendritelor si a sinapselor celulelor nervoase, imbunatatind canalele de comunicare. In plus, cercetarile recente arata ca estrogenul este un antioxidant puternic care protejeaza celulele cerebrale impotriva distrugerii provocate de radicalii liberi. Studiile pe celule indica faptul ca estrogenul reduce capacitatea toxinelor din celulele cerebrale, cum ar fi glutamatul si proteina numita P-amilcid gasita in creierele afectate de Alzheimer, de a genera radicalii liberi distructi.

Cauzele tulburarilor endocrine si Factorii de risc pentru tulburarile endocrine

       
                                 

                                        Localizarea glandelor endocrine

                                    
       
         Insa  tulburarile endocrine apar din cauza unor probleme ale glandelor sistemului endocrin. Dintre multiplele disfunctii endocrine, cele mai frecvente sunt cele care legate de pancareas sau glandele tiroida, pituitara sau suprarenale. 

Cauzele si tipurile de tulburari endocrine includ 
- acromegalia - supraproductia hormonilor de crestere si de prolactina. 
- boala Addison si sindromul Cushing - se refera la modificarile nivelurilor de hormoni produsi de glandele suprarenale. 
- diabetul zaharat - apare atunci cand pancreasul nu produce suficienta insulina sau cand organismul nu raspunde in mod adecvat la insulina. 
- factorii de mediu sau nutritionali - cum ar fi lipsa de iod intalnita in cazul hipotiroidismului, care pot influenta productia de hormoni. 
- factorii genetici - care joaca un rol important in tulburarile endocrine in mod special in cazul diabetului zaharat, dar si in tiroidita autoimuna sau tiroidita Hashimoto, hipertiroidie, hipotiroidism, boala Graves. 
- prezenta unor tumori - cauza care sta la baza tulburarilor endocrine poate fi legata de cresterea sau prezenta unei tumori a unei glande.

            Iata citiva  factorii de risc pentru tulburarile endocrine: 
- valori crescute ale colesterolului 
- prezenta in familie a unor tulburari endocrine 
- inactivitate 
- istoria medicala personala de boli autoimune 
- dieta inadecvata 
- sarcina 
- interventii chirurgicale recente, traumatisme, infectii sau leziuni grave.

Desi cele mai multe dintre dezechilibrele endocrine sunt minore, iar progresul acestora este lent, anumite afectiuni endocrine pot duce la aparitia de complicatii de-a lungul timpului, care pot afecta procesele normale ale organismului. In cazurile in care sunt prezente diabetul, boala Addison si hipotiroidismul, in mod special, pot rezulta complicatii grave. 

         Complicatiile dezechilibrelor endocrine netratate sau slab controlate pot fi destul de grave si pot pune in pericol viata unei persoane. Riscul consecintelor grave poate fi redus la minim prin urmarea schemei de tratament recomandata de medic. Printre complicatiile unora dintre tulburarile endocrine se enumera 
- anxietate sau insomnie 
- coma 
- depresie 
- afectiuni cardiovasculare 
- leziuni ale nervilor 
- afectarea sau insuficienta de organ 
- o calitate slaba a vietii.

             Cite ceva despre tratamentul acestor tulbulari

  Insa in multe dintre cazuri, tulburarile endocrine este posibil sa nu implice manifestari sau sa presupuna prezenta unor simptome usoare, care nu vor necesita tratament. 

Totusi, in anumite situatii poate fi necesara corectarea dezechilibrului hormonal prin intermediul administrarii de hormoni sintetici sau poate fi utila inclusiv interventia chirurgicala sau radioterapia. Diagnosticarea si tratarea cauzei de baza a tulburarii endocrine va ameliora simptomele.